Așteptam pe scările unei instituții de câteva ore bune, iar o făptură mă pândea ...
Mara(6 ani): De ce ești tristă?
Eu Sunt doar obosită.
Mara: De ce sunt oamenii obosiți?
Eu: Pentru că depun un efort.
Mara: Adică?
Eu: Adică fac ceva important care-i solicită
-mă așez pe scări, o chem lângă mine și îi ofer ciocolată.
Mara: Oamenii au suflet?
Eu: Pai au?
Mara : Pai cam nu au.
Eu: Dar inima au?
Mara : Da
Eu: De ce au?
Mara: Oamenii au inimă ca să iubească și... și să poată să trăiască! Da, da.
Tu iubești?
Eu: Nu
Mara: De ce?
Eu: Pai nu știu ce înseamnă să iubești.
Mara: Să iubești e să-ți fie dor și să îți tremure picioarele și așa *brwwww* fluturi în burta ca în desene.
* a fugit ca arsă când a venit directorul să mă poftească în birou*
La mulţi ani!Ai trecut "podul", eram sigur!, dialogul e o provocare pe care sunt sigur ca o vei depăşi.
RăspundețiȘtergeremulțumesc!
Ștergeremie verişoara de 7 ani a unui prieten mi-a spus acum câteva zile că "nu ştiu de ce voi oamenii cu mai mulţi ani vă supăraţi aşa mereu şi din orice. vouă nici nu vă ajunge timpul să râdeţi, la cât de mult staţi bosumflaţi!" ceea ce da, m-a uimit.
RăspundețiȘtergereAre foarte mare dreptate au cei mici; nu știm să ne bucurăm de lucrurile cu adevărat importante! Păcat.
ȘtergereLENEŞO!!!
RăspundețiȘtergere