Așteptam pe scările unei instituții de câteva ore bune, iar o făptură mă pândea ...
Mara(6 ani): De ce ești tristă?
Eu Sunt doar obosită.
Mara: De ce sunt oamenii obosiți?
Eu: Pentru că depun un efort.
Mara: Adică?
Eu: Adică fac ceva important care-i solicită
-mă așez pe scări, o chem lângă mine și îi ofer ciocolată.
Mara: Oamenii au suflet?
Eu: Pai au?
Mara : Pai cam nu au.
Eu: Dar inima au?
Mara : Da
Eu: De ce au?
Mara: Oamenii au inimă ca să iubească și... și să poată să trăiască! Da, da.
Tu iubești?
Eu: Nu
Mara: De ce?
Eu: Pai nu știu ce înseamnă să iubești.
Mara: Să iubești e să-ți fie dor și să îți tremure picioarele și așa *brwwww* fluturi în burta ca în desene.
* a fugit ca arsă când a venit directorul să mă poftească în birou*
