Mă dezbrac de gânduri încet;
le așez în umbră,
le feresc de ei, de voi și
de noi.
Se tem, suspină și gem
iar în final, rămân în tandem.

Pielea-mi se desprinde și intră în pământ,
organele se învelesc în indigo -
am rămas fără fericire în șifonier.
A mucegăit; zace în durere
îi place durerea.

în ochii ei râde marea

poți să spui că e vina mea
mereu e vina mea;
niciodată vina altcuiva.
-eu sunt vina ta.

tocmai
îți dansează sufletul -
cu tot cu privirea caldă.
azi ai înghețat la exterior;
genele nu mai clipesc a fericire,
buzele sunt amorțite,
irisul e plumb în ochii tăi,
falangele atârnă de-o geană.
uite, îți ridic eu o sprânceană
ca să te întrebi încă o dată
- de ce -
în ochii ei nu mai râde marea?