Mă dezbrac de gânduri încet;
le așez în umbră,
le feresc de ei, de voi și
de noi.
Se tem, suspină și gem
iar în final, rămân în tandem.

Pielea-mi se desprinde și intră în pământ,
organele se învelesc în indigo -
am rămas fără fericire în șifonier.
A mucegăit; zace în durere
îi place durerea.