o mică paranteză

un fel de 4 dimineața făcută la 4 dimineața.

Știi de fapt, mi-am dat seama cum stă treaba, e cam în felul următor:

Mă grăbesc tot timpul și nu am timp să-mi dau seama; mă complic din ce în ce mai tare și dau vina pe alții. DE CE? Că pur și simplu de aia. Recunosc că sunt un soi rău de ființă și nu am ajuns să caut țapi ispășitori, dar nici mult nu mai am. Suntem noi, românii și sado-masochiști așa un pic în sinea noastră și dăm în disperare și dramatism pur în 99% din cazuri, poate de acolo se trage.

Ideea vine de la sine și sinele e în Cosmos și inițiativa s-a dus dracu de la începutul începutului(meu) și din moment ce e așa, nici să nu mire pe nimeni(mai ales pe mine) că în ventriculul drept e incendiu și în atriul drept stă să ruginească clanța(dacă nu a ruginit deja).

Încă mai caut chiriaș.

Se caută chiriaș

Ți-e înflorită barba

iar pieptul nins de frunze.

Mâinile-ți zac împădurite pe creștetul capului.

N-ai fost atent și ți-au crescut livezi de pupile.

Te-ai adâncit în noiembrie 

și

totuși n-ai să uiți că

am înnebunit de alb(astru).

Mi-am alungat chiriașii de curând - 

dar s-au întors.

Decorează - 

artistul își zugrăvește tristețea iar muza lui cântă, 

nevroticul se plimbă din ficat până în plămâni cu beculețele de Crăciun,

depersivul lasă dâre de noroi prin toată sufrageria sufletului.

- în ventriculul drept s-a ars becul iar în atriul drept a mucegăit clanța.

toți se feresc, dar încă mai caut chiriaș.