Am ecranizat deja,
involuntar,în mintea mea sezonul mort al chiriaşilor mei.
Fiecare detaliu e calculat şi pus la punct cu precizie;până şi pe unde intră nu ies ca şi pe unde ies,nu intră.
Îşi strâng lucrurile,îşi împachetează muzele şi nu lasă nimic în urmă.
aparent.
Lăcomia şi egoismul lor îi determină să mănânce noptierele,să înghită aşternuturile,să deşurubeze televizorul şi să se îndoape cu canapele,scaune şi mese.
Îmi raşchetează parchetul,însă îmi ard dulapurile,lăsându-mi draperiile trase.
ca să-mi văd culorile.
şi lămpile lustruite zac în cutiile îndesate în şifonier.
probabil pentru a-mi vandaliza inteligenţa goală.
ei sunt nimicul pentru că nimicul lor e totul.
şi-au uitat chiloţii.-
