Insula.

se plimbă încet pe şira spinării ei,aşezându-i-se pe ceafă.
i se plimbă prin păr.pierzându-se
alunecă pe frunte, se avântă la cules gene;
sapă adânc, în buze, iubirea lui.
se ascunde în sânii ei,
dar pleacă lăsându-i patul sufletului,

pustiu.



înăuntrul îi ţipă nebuneşte, dar el,el nu aude
 e prea departe acum
mult prea.-

noiembrie.

şi-a iubit singurătatea
lăsând-o să-i sfâşie pieptul cu găndul
şi-a lăsat buzele pe coapsele ei
cutremurând-o de plăcere -
şi totuşi,
s-a pierdut în demenţa lui interioara,
clacând.
acum e singur,
probabil veşnic peregrin în pustiul sufletului ei.