Carton.

O zi fără încă o zi cu poate încă doua zile.cu dulceaţa de cireşe amare.
ploaie de august cu foc în şemineu.geamuri murdare.rablă de telefon.dar cizme de cauciuc verzi,noi. pereţi presăraţi cu rugina anilor.
Furtună de sepembrie în decembrie.şi luna ascunsă în strigătul norilor.
şi turcoazul are locul lui în peisaj.
acolo în colţ zace.o bucată de hartie.langă.un creion.ros.şi ascuţit.bălăngănindu-se în braţele vântului.

Roşul trage de timp.-

Avionul atîrnă.cu aripa dreaptă muşcată de timp.si albul e îndesat în praf.
Apare oglinda spartă în nisip.noroc pur cu miros de varză murată în dorul ei..
şi te uiţi.te uiţi până ameţeşti la Iubirea din Serai aşternută pe peretele scris cu mucegai.din iubire.uite stropul de fericire.din nimic.
si moş crăciun ştie ca de la apus până la răsărit e iubire de carton.
În ultimul minut te pierzi în haosul ăla.şi-ţi chinui memoria secundă de secundă.măsurat probabil de alţii;prin absurditate în ore.zile.luni.ani.şi e probabil eternul neînţeles.care din punctul meu de vedere.e o abuzivă aviditate.surplus de timp.şi de idei.
Eternul e pentru mine.un nemeritat privilegiu.care se transformă în scandaloasa decizeie de a-mi trece viitorul pe lista trecutului.
şi asta e fericirea dragilor.prăpastia nimicului.înghiţită în interiorul tău.plin de capcane.
Se aude ca mergem în căutarea indiei.ajungem în punga de carton a doamnei Pătraşcu./