Plumb.

Îmi ploconesc scopul în pragul disperării.
carnagiu devotat,de prost gust.
în schimb tu te îmbraci ca de obicei,în combinizonul tău de cuvinte,dar uiţi că în faţa mea eşti la fel de gol ca sertarul în care-mi depozitam odinioară defectele.
acum le-am pus în debara.
poate nu le observă nimeni.
comedie se pare,ţesută în ploaie.
ce zici,vrei să ne învelim în părul meu?



Chiriaşii îşi cumpără fiecare câte un şevalet,oare depozitează totul la doamna Pătraşcu?
La mine nu mai e loc.

Ochelari.

Am ecranizat deja,
involuntar,în mintea mea sezonul mort al chiriaşilor mei.
Fiecare detaliu e calculat şi pus la punct cu precizie;până şi pe unde intră nu ies ca şi pe unde ies,nu intră.
Îşi strâng lucrurile,îşi împachetează muzele şi nu lasă nimic în urmă.

aparent.

Lăcomia şi egoismul lor îi determină să mănânce noptierele,să înghită aşternuturile,să deşurubeze televizorul şi să se îndoape cu canapele,scaune şi mese.
Îmi raşchetează parchetul,însă îmi ard dulapurile,lăsându-mi draperiile trase.
ca să-mi văd culorile.
şi lămpile lustruite zac în cutiile îndesate în şifonier.
probabil pentru a-mi vandaliza inteligenţa goală.
ei sunt nimicul pentru că nimicul lor e totul.



şi-au uitat chiloţii.-

Albastru închis.

Dragă albastru,
Leagănă-te pe pleoapele mele.
Mângâie-mi cerul şi apoi coase-mi buzele de gâtul tău.Promite-mi că ne ascundem în carton şi că o să-mi hrăneşti disperarea până la refuzul etern,că o să mă aştepţi tot acolo în colţul drept,cu un televizor
alb-negru.
Promite-mi că nu vei prinde rădăcini în fiinţa mea,că e timpuriu,vei pleca şi nu o să-ţi permiţi să guşti din înăuntrul meu şi totodată să alergi în ochii mei.Promite-mi iar şi iar că o să îţi aduci aminte că poate.poate,da.-

Te ascunzi.?
păcat.

probabil.

Rumegi visele unui somn care îşi rupe originile din el;
eu el fără principii zidite în cărţi,cu rădăcinile prinse în înăuntrul ei.se dezmiardă în ochii acesteia,îi mănâncă râsetele şi le adoarme în palma lui.
bea vitalitatea ei,strigătele lăuntrice,strop cu strop,îi savurează convulsia internă.
îi cad pleoapele pe pieptul ei,cusut de fiecare dată de o altă boală închipuită.
Sunt amândoi acolo,feriţi,pe un pat într-un colţ al minţii mele;se învelesc în părul ei,zugrăvesc totul din euforia amândurora.se învârt în cerc în vârful picioarelor şi se lasă izbiţi de curent.
probabil pentru că nu şi-a potolit boala cu fiinţa ei,continuă să muşte din pancreas,să despice fiecare parte din ea,să-i smulgă plămânii,pe care încă-i ţine în buzunarul drept al sacolului bej de pe scaun.Ochii sunt cu grijă păstraţi în borcanul de pe noptiera îndragostitului,glasul îl îngroapă în paharul cu apă.
îşi aduce aminte de ea des, adună totul şi o reface ori de câte ori îi ţipă înăuntrul.

o iubeşte.

Apă.

Hai să stăm cu picioarele în apă rece.
Ce-ar fi să străpungem soarele.să muşcăm cu aviditate din nori,apoi să bem ploaia şi să umblăm pe lună.
Să ne alunece picioarele pe stele,să luăm o bucată din Pământ şi să o lipim de buze,să rupem albastrul cerului şi să-l coasem de noi.Hai să răpim luna şi să ne-o ascundem în păr;aerul în piept.
Presărăm verde copt cu miros de gălbenele în pustiu.
Cum ar fi să răsari din timp şi să acoperi cu un deget lustrele nopţii?să răscoleşi razele în coapsele tale şi să vezi cum cresc picturi rupestre din emoţiile celorlalţi.
Ţipetele se ascund în paharul spart de doamna Petrescu.|

Idila.-

Depresia-mi saltă de mână cu pancreasul.
se plimbă pe aici.ca doi îndrăgostiţi.o vad pe vacă,cum îmi zâmbeşte avid şi mă dărâmă.
dansează.ea rade.el se împleteşte în părul ei.îi atinge ochii.

o sărută.

îşi varsă gemetele în părul lui şi îi smulge venele.îl zgârie de plăcere,se învârte în vârful picioarelor.
sângerează.
se zbate între agonie şi extaz pur.
el îi miroase gâtul parfumat.îi atinge pielea albă şi îşi plimbă degetele pe faţa.o devorează cu priviri calde şi se învelesc în ochii ei sticloşi.
se hrăneşte cu inima ei.
el prost.o savurează.i se dăruieşte.se lasă dominat de plăcerea carnală.
dispar amândoi odată cu ploaia.-

Prăjitură.

Mă aşteaptă tot acolo.
pe aceeaşi foaie
albă,presărată cu praf de cocos.
cu perne moi,din pandişpan şi frişcă albă,ca pereţii.
iar noi,
noi stăm înveliţi in părul meu de ciocolată.
îl inşel.cu o prăjitură.
oare simte?