Aşa ne-am născut noi,
balauri
furaţi din înfăţisări scăldate în minciuni.
cu fiecare nor ţesut în bolta cerului
umbrele ţipă -
îţi smulg picioarele şi-ţi mestecă delirul din rădăcini,
te târăsc după ele,
amintindu-ţi cu fiecare treaptă urcată,
de asurzitoarea noapte ce-şi trage de păr indiferenţa
şi-o aruncă într-un gol aparte
şi-o prinde de mâini sfâşiindu-i buzele.
îi ascunde boala în pumni şi-i dezvăluie amărăciunea sărutându-i bătăile inimii.
oare de câte scări e nevoie pentru a-ţi umple buzunarele cu părţi din mine?
balauri? :-o
RăspundețiȘtergereCu fiecare treapta pe care o urci , mai pui o greutate intelepciunii...... frumos
RăspundețiȘtergerepapion
sărutându-i bătăile inimii.
RăspundețiȘtergerece poetic :x
"Balauri" ar merge, desi se poate renunta la ei, dupa ce au dus la gandul adevarat si frmos pentru poezie "cu fiecare nor ţesut în bolta cerului
RăspundețiȘtergereumbrele ţipă" Tot ce e pana la "oare de câte scări e nevoie pentru a-ţi umple buzunarele cu părţi din mine?" e isterie inutila, fara sens. Asadar eu considera poemul curat si adevarat asa:
NE-AM NASCUT BALAURI
Aşa ne-am născut noi:
cu fiecare nor ţesut în bolta cerului
umbrele ţipă!
Oare de câte scări e nevoie pentru a-ţi umple buzunarele cu părţi din mine?
întrebarea finală o iubesc pur şi simplu.
RăspundețiȘtergerefoarte frumos... bravo )
RăspundețiȘtergere