duminică, 10 aprilie 2011

ceva-închis.

îmi aud ultima picătură de vlagă lamentându-se.
cerându-şi iertare.
Ecou surd.
Ploaia îmi consolează albastrul închis,fredonându-mi tristeţea şi dezamgăgindu-l.Îşi izbeşte braţele de creştet apăsându-mi suflarea şi conturând în vânt buzele lui,sculptând în nori trupul,cedând universului ochii şi sufletul îndesându-l în palmele lunii.departe.
prea.
vocea o aruncă în ceaşca de cafea.



Doamna Popescu îsi plânge singurătatea,anii,desenând fraze în aburi.
Chiriaşii s-au întors reluându-şi activitatea.
zvonesc a jazz.

3 comentarii: