Ceai.

Mi-am pierdut culorile în buzunarul pantalonilor tăi
De atunci.îmi cânţi singurătatea.
Aştepţi să-ţi spun cea mai frumoasă poveste pe care numai eu o ştiu
dar nu.
Aştepţi să cobor din tramvai la prima staţie,
însă eu aleg,
să găsesc un loc în care numai eu pot să cobor.
Aştepţi să-mi dezbrac boala închipuită,să o aşez pe un umeraş şi să o uit acolo.
E cusută de mine.
îmi sapi adînc circumvoluţiuni defecte.bolnave
te agheţi de principalul meu defect;
Să nu ştiu,să nu pot să vreau.



oare când ai de gând să-mi înapoiezi culorile?