Roşu Aprins

Pentru că e singur


s-a desprins de tot şi toate.
s-a pierdut,într-un colţ al minţii mele;
îmi povesteşte,coborând câte o scară cum a uitat
să fie fericit.
cântă a noiembrie culegându-i anotimpuri,
îşi pierde iubirea în ochii ei,
promiţându-i o eternitate.
înmuindu-şi buzele de un roşu aprins,de trupul ei;
îi conturază sânii şi pictează-n ea extaz.
îi recită gândurile ascunzându-se,
părăsind-o.

Vinovaţii fără vină.

El e făcut din ce au încercat să-i facă alţii ei
dar le-a făcut-o lor,
crescându-şi propriul cer albastru.
se caută vinovaţii fără vină
dar nevinovăţia a plecat odată cu vina.
însă de vină e el,octombrie,
a plecat cu ochii ei,
îngropându-i
în inima lui.


şi-a lăsat-o.
şi-a plecat.

O.

Pentru că,
aşa e.-

vremea,de obicei,suspină.
îşi înveleşte sufletul în zăpadă şi tremură de frig.
devorează anotimpuri şi ascunde durerea surdă
în organele frumos ordonate în traseul ei.
cântă a singurătate în somn,
oprindu-şi glasul şi smulgându-şi păcatele unul câte unul;
iar tu stai întins pe podea căutându-ţi sinele.



las-o să-ţi fure bătăile inimi.

Ne-am născut balauri.

Aşa ne-am născut noi,

balauri

furaţi din înfăţisări scăldate în minciuni.

cu fiecare nor ţesut în bolta cerului
umbrele ţipă -
îţi smulg picioarele şi-ţi mestecă delirul din rădăcini,
te târăsc după ele,
amintindu-ţi cu fiecare treaptă urcată,
de asurzitoarea noapte ce-şi trage de păr indiferenţa
şi-o aruncă într-un gol aparte
şi-o prinde de mâini sfâşiindu-i buzele.
îi ascunde boala în pumni şi-i dezvăluie amărăciunea sărutându-i bătăile inimii.
oare de câte scări e nevoie pentru a-ţi umple buzunarele cu părţi din mine?

O poveste cu o scară.

e o poveste
cu
o scară.

albastră-închis pe care sunt cusute detaliile lui furate din mine.
spânzuraţi-i treptele!
legaţi-i buzele de univers,netrebnicului!
lăsaţi-l să se zbată.
o să prindă aripi.
o să uite.

.

m-am gândit să-mi croşetez o pereche de ochelari de vise.
să-i cârpesc de fiecare dată cu bucăţi smulse din cer şi să îndes în farmecul lor ploaie şi culori de toamnă.
o să-i pierd.garantez asta.
fug.
se agaţă de muza lor şi pleacă;aceasta furându-mi involuntar ochelarii,abandonându-i pe noptieră în fiecare dimineaţă în jurul orei 7:00.

11:11

Insomnia mea mă bârfeşte în fiecare seară cu timpul.Îi mângâie pleoapele,îl sărută,zâmbindu-i îşi dezmiardă decolteul cu mâinile acestuia.
Îi conturează uşor sânii în aer,împletind în ochii ei plăcere.
M-am obişnuit însă cu capriciile stimatei,căci,tot la mine se întoarce ori de câte ori se simte singură şi abandonată.O ascult mereu.
Îşi varsă amarul în ţipete,apoi se ascunde în umbre şi cântă devorând orice sursă de melancolie,trasformând totul,mai apoi,în nostalgie.
Lasă în urma ei ieşiri devastatoare,agitaţie incontrolabilă şi strigăte lăuntrice;de fiecare dată reapare pentru o altă serie de confesiuni imaginare.



S-ar putea să ajung ca ea.