Se caută chiriaș

Ți-e înflorită barba

iar pieptul nins de frunze.

Mâinile-ți zac împădurite pe creștetul capului.

N-ai fost atent și ți-au crescut livezi de pupile.

Te-ai adâncit în noiembrie 

și

totuși n-ai să uiți că

am înnebunit de alb(astru).

Mi-am alungat chiriașii de curând - 

dar s-au întors.

Decorează - 

artistul își zugrăvește tristețea iar muza lui cântă, 

nevroticul se plimbă din ficat până în plămâni cu beculețele de Crăciun,

depersivul lasă dâre de noroi prin toată sufrageria sufletului.

- în ventriculul drept s-a ars becul iar în atriul drept a mucegăit clanța.

toți se feresc, dar încă mai caut chiriaș.

cei ce fură

Cumpărăm suflete moarte, smulse din adâncuri;
vindem ură și creștem răutate.
Să zicem că noi cultivăm calitatea omenească, însă recolta se lasă așteptata
— semințele au fost furate.
Noi suntem tot ceea ce tu nu vrei să fii, dar îți dorești.

Voi sunteți cei ce fură și nu se-ndură!

V-ați uitat amprentele pe plămînii mei înainte să fugiți cu tot ce mai aveam.
V-ați trezit în lăcomie, cu crengi în loc de mâini;
creierul a prins aripi,
sufletul ţese rădăcini putrede,
pancreasul sfârâie a cianură
iar zâmbetul se descompune treptat.
bucăţi de carne se dezlipesc de fiinţă
 - drept pedeapsă.

Astral

ne-am ţinut de mână cu marea
şi-am alergat-o până la stele
am pândit-o de după lună
şi-am lasat-o să ne cureţe înăuntrul.
ne-am învelit în constelaţii
şi-am păcălit soarele.

bej, şi-a întâlnit carul mare tatuat pe gât
iar albastru şi-a ascuns nebuloasa în ochi -
după mii de ani lumină.

am fugit de agonie şi extaz,

- am întâlnit fericirea.



  bej şi albastru închis.

—

Ți-ai bea cafeaua învelită în spuma mării cu mine
Și ne-am îmbrăca amândoi în culoarea dragostei.
ni se potrivește cel mai bine.
Ai vrea să ne scăldăm în asfințit
să-mi cumperi luna pătrată
și să-mi desenezi fericirea.
Degetele-ți dansează odată cu privirea,
gândind în doi spre infinit.

—

Auzi voci?

-Nu.
Ar trebui să-ți faci un control la cap.
Tu nu vrei să te privești niciodata în oglindă
îți e din ce în ce mai frică să-ți vezi înăuntrul.

Umbrele.

ai aşteptat ceasul umbrelor,
dezgolind anotimpuri.
ți-au crescut fluturi în stomac.
inima-ți răcnește,
organele fug - se zbat,
dar singurătatea le prinde din urmă.
mi-ai luat de braţ înăuntrul
si-ai fugit,
cu tot cu mine și cu tine - și cu ele.
ne-au luat și ne-au ascuns
în aurul nebunilor.
ai orbit de griji, de lumina ochilor tăi
și te-ai aruncat în adâncul mării
și-ai lăsat să te înghită, să te spânzure de valuri albastre.


mai e puțin din tine în nesiguranța mea.

N.

mi-au obosit ochii,
mâinile şi gura
picioarele-mi tânjesc după simţ,
sufletul mi-e împăienjenit de vreme -
stă să moară.
te-ai decis să mă legi de scaunul viziunilor tale
şi să-mi chinui interiorul sufocându-mi singura dorinţă.
te-ai refugiat în trupul nulităţii existenţiale,
iar eu
am rămas cusută în nemurirea nebuniei albastrului meu închis.




Chiriaşii îşi plantează iubirile în palmele mele, iar Doamna Pătraşcu e pierdută-n trecut.Mi-a arătat punga în care ne-a păstrat atata timp şi dându-şi ultima suflare şi-a oprit mâna pe creştetul capului meu.

-am ieșit la pensie-

ea.

ţine strâns în pumni
boala ei închipuită.
îşi plimbă degetele prin părul insomniei
în timp ce nebunia o prinde de picioare.
timpul îşi zideşte-n ea sufletul.

iar el îi aleargă prin vene.
îi mângâie arterele şi-i
smulge pancreasul,
devorând tot ce a mai rămas în ea.
îi împleteşte delirul în ochi
lăsându-i iubirea să se zbată-n agonie.


au trecut zile,
luni şi ani
de extaz,
sufletul îi e îmbătrânit de anotimpuri.


- a uitat să-şi oprească inima.