—

Ți-ai bea cafeaua învelită în spuma mării cu mine
Și ne-am îmbrăca amândoi în culoarea dragostei.
ni se potrivește cel mai bine.
Ai vrea să ne scăldăm în asfințit
să-mi cumperi luna pătrată
și să-mi desenezi fericirea.
Degetele-ți dansează odată cu privirea,
gândind în doi spre infinit.

—

Auzi voci?

-Nu.
Ar trebui să-ți faci un control la cap.
Tu nu vrei să te privești niciodata în oglindă
îți e din ce în ce mai frică să-ți vezi înăuntrul.

Umbrele.

ai aşteptat ceasul umbrelor,
dezgolind anotimpuri.
ți-au crescut fluturi în stomac.
inima-ți răcnește,
organele fug - se zbat,
dar singurătatea le prinde din urmă.
mi-ai luat de braţ înăuntrul
si-ai fugit,
cu tot cu mine și cu tine - și cu ele.
ne-au luat și ne-au ascuns
în aurul nebunilor.
ai orbit de griji, de lumina ochilor tăi
și te-ai aruncat în adâncul mării
și-ai lăsat să te înghită, să te spânzure de valuri albastre.


mai e puțin din tine în nesiguranța mea.

N.

mi-au obosit ochii,
mâinile şi gura
picioarele-mi tânjesc după simţ,
sufletul mi-e împăienjenit de vreme -
stă să moară.
te-ai decis să mă legi de scaunul viziunilor tale
şi să-mi chinui interiorul sufocându-mi singura dorinţă.
te-ai refugiat în trupul nulităţii existenţiale,
iar eu
am rămas cusută în nemurirea nebuniei albastrului meu închis.




Chiriaşii îşi plantează iubirile în palmele mele, iar Doamna Pătraşcu e pierdută-n trecut.Mi-a arătat punga în care ne-a păstrat atata timp şi dându-şi ultima suflare şi-a oprit mâna pe creştetul capului meu.

-am ieșit la pensie-

ea.

ţine strâns în pumni
boala ei închipuită.
îşi plimbă degetele prin părul insomniei
în timp ce nebunia o prinde de picioare.
timpul îşi zideşte-n ea sufletul.

iar el îi aleargă prin vene.
îi mângâie arterele şi-i
smulge pancreasul,
devorând tot ce a mai rămas în ea.
îi împleteşte delirul în ochi
lăsându-i iubirea să se zbată-n agonie.


au trecut zile,
luni şi ani
de extaz,
sufletul îi e îmbătrânit de anotimpuri.


- a uitat să-şi oprească inima.

aăâ

s-au întors ca să rămână.
îşi asamblează muzele
şi pictează zgomote în sufletul meu.


- le-a fost dor să-mi chinuie nopţile.
se plimbă prin cutia craniană,
sădesc în circumvoluţiuni
fericire.
agaţă bucăţi din lună pe cerul gurii
şi fiecare chiriaş îşi coase coapsa stângă
de miocardul meu.
se simt din ce în ce mai singuri.
şi mă leagă de scaună
şi mă chinuie pe dinăuntru
şi mă lasă

Insula.

se plimbă încet pe şira spinării ei,aşezându-i-se pe ceafă.
i se plimbă prin păr.pierzându-se
alunecă pe frunte, se avântă la cules gene;
sapă adânc, în buze, iubirea lui.
se ascunde în sânii ei,
dar pleacă lăsându-i patul sufletului,

pustiu.



înăuntrul îi ţipă nebuneşte, dar el,el nu aude
 e prea departe acum
mult prea.-

noiembrie.

şi-a iubit singurătatea
lăsând-o să-i sfâşie pieptul cu găndul
şi-a lăsat buzele pe coapsele ei
cutremurând-o de plăcere -
şi totuşi,
s-a pierdut în demenţa lui interioara,
clacând.
acum e singur,
probabil veşnic peregrin în pustiul sufletului ei.