Insula.

se plimbă încet pe şira spinării ei,aşezându-i-se pe ceafă.
i se plimbă prin păr.pierzându-se
alunecă pe frunte, se avântă la cules gene;
sapă adânc, în buze, iubirea lui.
se ascunde în sânii ei,
dar pleacă lăsându-i patul sufletului,

pustiu.



înăuntrul îi ţipă nebuneşte, dar el,el nu aude
 e prea departe acum
mult prea.-

noiembrie.

şi-a iubit singurătatea
lăsând-o să-i sfâşie pieptul cu găndul
şi-a lăsat buzele pe coapsele ei
cutremurând-o de plăcere -
şi totuşi,
s-a pierdut în demenţa lui interioara,
clacând.
acum e singur,
probabil veşnic peregrin în pustiul sufletului ei.

c'est de un bleue pur

au improvizat raiul cu aripi de hârtie şi ceaţa ce-i învăluia,
s-au ascuns ca doi necuraţi în universul lor
pictând vise împreună şi agăţându-se de constelaţii.

ştia,

că el a hotărât să îi picteze înăuntrul albastru
ca să o ducă în pragul nebuniei şi să o uite acolo.
vroia să-i viziteze găndurile,
să-i fure fericirea şi să o scape într-un pahar cu apă;
să-i spănzure orgoliul şi să-l arunce în mare,
să devoreze tot ce a mai rămas în ea.


şi aşa a şi făcut.

Roşu Aprins

Pentru că e singur


s-a desprins de tot şi toate.
s-a pierdut,într-un colţ al minţii mele;
îmi povesteşte,coborând câte o scară cum a uitat
să fie fericit.
cântă a noiembrie culegându-i anotimpuri,
îşi pierde iubirea în ochii ei,
promiţându-i o eternitate.
înmuindu-şi buzele de un roşu aprins,de trupul ei;
îi conturază sânii şi pictează-n ea extaz.
îi recită gândurile ascunzându-se,
părăsind-o.

Vinovaţii fără vină.

El e făcut din ce au încercat să-i facă alţii ei
dar le-a făcut-o lor,
crescându-şi propriul cer albastru.
se caută vinovaţii fără vină
dar nevinovăţia a plecat odată cu vina.
însă de vină e el,octombrie,
a plecat cu ochii ei,
îngropându-i
în inima lui.


şi-a lăsat-o.
şi-a plecat.

O.

Pentru că,
aşa e.-

vremea,de obicei,suspină.
îşi înveleşte sufletul în zăpadă şi tremură de frig.
devorează anotimpuri şi ascunde durerea surdă
în organele frumos ordonate în traseul ei.
cântă a singurătate în somn,
oprindu-şi glasul şi smulgându-şi păcatele unul câte unul;
iar tu stai întins pe podea căutându-ţi sinele.



las-o să-ţi fure bătăile inimi.

Ne-am născut balauri.

Aşa ne-am născut noi,

balauri

furaţi din înfăţisări scăldate în minciuni.

cu fiecare nor ţesut în bolta cerului
umbrele ţipă -
îţi smulg picioarele şi-ţi mestecă delirul din rădăcini,
te târăsc după ele,
amintindu-ţi cu fiecare treaptă urcată,
de asurzitoarea noapte ce-şi trage de păr indiferenţa
şi-o aruncă într-un gol aparte
şi-o prinde de mâini sfâşiindu-i buzele.
îi ascunde boala în pumni şi-i dezvăluie amărăciunea sărutându-i bătăile inimii.
oare de câte scări e nevoie pentru a-ţi umple buzunarele cu părţi din mine?